Întemeiată cu ajutorul domnitorului Radu I şi terminată de Dan I (1377-1385), este supusă unor refaceri parţiale sub Radu cel Mare şi Neagoe Basarab, iar Matei Basarab îi aduce completări între 1646-1651 (clădiri-anexă, zid de incintă şi un paraclis).
Situată pe o poziţie dominantă, lângă hotarul Ţării Româneşti, mănăstirea a jucat şi rolul unei cetăţi de apărare. Ea a fost înzestrată cu turnuri şi folosită ca bază fortificată de Tudor Vladimirescu în 1821.
Arhitectura mănăstirii Tismana este în stil bizantin, specific secolului al XIV-lea, apropiindu-se ca arhitectură de bisericile contemporane din Macedonia şi Muntele Athos.
Arhitectura mănăstirii Tismana este în stil bizantin, specific secolului al XIV-lea, apropiindu-se ca arhitectură de bisericile contemporane din Macedonia şi Muntele Athos.
Actuala biserică a mănăstirii este zidită direct pe stâncă în plan triconic, cu turle pe naos, pronaos şi pridvor. Catapeteasma este din stejar (1765-1766), în stil post-brâncovenesc, cu ornamente florale suflate în aur. Altarul este luminat de o fereastră mare în centrul peretelui dinspre răsarit, de alta mai mică pe dreapta aceluiaşi perete şi de încă o fereastră dublă pe fiecare parte. Faţadele exterioare nu au pictură, sunt văruite în alb ca şi pereţii clădirilor din jur.
Mănăstirea Tismana
Mănăstirea Tismana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu