Etapa 100. Recunoasteti stanca?

Piatra Teiului (sau Piatra Dracului) loclizata in "Coada" Lacului Bicaz (Izvorul Muntelui).
PS
Va anunt in acest moment ca aceasta editie a jocului va avea ca ultima etapa pe cea cu nr 111 :D. Incerc sa fie inainte de 1 ian, dar nu promit!
PPS Multumesc tuturor celor care s-au incumetat sa viziteze Romania prin intermediul jocului Turisticus ( www.matematicus.net/trip )

Etapa 68. Recunoaşteţi stânca?

Delicate Arch , Arches National Park, Utah, SUA.

Etapa 37. Recunoasteti locatia?

Parcul National "Lunca Muresului" - Centrul de vizitare Ceala, jud. Arad

Recunoaşteţi locaţia?

Canionul 7 Scări, Masivul Piatra Mare, jud. Braşov.

Recunoaşteţi locaţia?

Sequoia National Park, California, SUA.

Recunoaşteţi locaţia?

George Cernatescu spunea...
Muzeul trovanţilor de la Costeşti, jud. Vâlcea. Am scris despre el aici

Recunoaşteţi cheile?

Cheile Olteţului - Comuna Polovragi, jud. Gorj.

Excursia "Radio Europa FM" - Ziua 5

Dupa ce ieri am vizitat ruinele Castrului roman de la Turda:


astăzi avem în program Salina.
Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) şi este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Tereza si Rudolf (exploatate in perioada stăpânirii austriece - sec XVII-XIX). Demne de văzut sunt şi utilajele medievale bine conservate(unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul şi moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) şi Scara Bogaţilor.
In prezent se desfăşoară ample lucrări de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic şi curativ (investiţii de cca 6 mil. Euro).





Din Turda pornim pe şoseaua ce duce la Câmpeni, dar dupa circa 12 km facem dreapta spre Cheile Turzii. Acestea au o lungime de 2.900 m şi o înălţime a pereţilor de până la 300 m, fiind formate prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hăşdate.
Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte şi abrupte, creste ascuţite, turnuri de piatră, grohotişuri. Conţine peste 1.000 de specii de plante şi animale, unele reprezentând elemente rare, ca usturoiul sălbatic sau acvila de stâncă.








Din chei ne intoarcem pe DN 75, şosea ce străbate Munţii Apuseni şi Ţara Moţilor, trecând prin localităţi istorice precum: Baia de Arieş, Câmpeni, Albac, Gârda, Arieşeni.



Pârtia de ski de la Arieşeni

Punctul final al călătoriei este oraşul Ineu, loc unde putem admira cetatea medievală.

Recunoasteti stancile?

April spunea...
Pigeon Rocks - Marea Mediterana
Rawche, Beirut, Liban.

Excursie (19)- HOREZU

Oraşul Horezu se află aşezat în partea centrală a judeţului Vâlcea, pe DN67, la 70 km de Tg Jiu si la 40 km de Rm Valcea.
Horezu este recunoscut ca centru etnografic şi ca un vechi centru de ceramică populară. Centrul de ceramică Olari (cartier al oraşului Horezu) - este cel mai important centru de ceramică smălţuită din România.

Magazin de ceramică


Atelierul artistului popular Paloşi


Horezu are o poziţie privilegiată, în nordul Olteniei, unde există cea mai mare concentrare de mănăstiri din ţară. Aceste valori culturale aflate într-o zonă cu floră şi faună bogată, cu peisaje deosebite, atrag un mare număr de turişti. Aveţi în continuare cele mai importante obiective turistice din zona Horezu.

Mănăstirea Hurezi


Mănăstirea Bistriţa


Mănăstirea Polovragi


Cheile Olteţului


Peştera Polovragi


Peştera Muierilor


Muzeul Natural al Trovanţilor, Costeşti, jud Vâlcea.

Pădurea Hoia

Pădurea Hoia este situată la vest de municipiul Cluj-Napoca şi este o importantă zonă de agrement pentru clujeni.
Aici se află Muzeul Satului - primul muzeu în aer liber din România, inaugurat în 12 aprilie 1929, cele mai vechi exponate datând din 1678. Muzeul conţine:

-13 gospodării cu 90 de construcţii caracteristice zonelor Munţii Apuseni, Năsăud Bistriţa, Câmpia Transilvaniei, Maramureş, Secuimea, Zarand, Podgoria Albă, Ţara Oaşului, Gurghiu, Depresiunea Călăţele, Bran.
- 34 de instalaţii tehnice ţărăneşti, 5 case-atelier, 3 biserici de lemn.

Pădurea este cunoscută mai ales pentru o serie de fenomene paranormale care se afirmă că au loc în zonă, inclusiv apariţia unor OZN-uri. Regretatul profesorul de biologie Alexandru Sift a studiat fenomenele luminoase, magnetice şi radiologice care au loc aici încă din anii 60. Din nefericire odată cu decesul acestuia în 1993 a disparut şi preţioasa arhivă. Cele câteva fotografii rămase au fost publicate în 1995 în cartea "Fenomenele de la Pădure Hoia-Baciu" de Adrian Pătruţ.

Râpa Roşie

Râpa Roşie este situată la doar 3 km nord de oraşul Sebeş, pe drumul ce leagă această localitatea de satul Daia Română.

Râpa Roşie este o rezervaţie geologică cu o suprafaţă de 10 ha. Pereţii săi au înălţimi cuprinse între 80 si 100 m. Apa ce sapă în lutul colinei de aproximativ 60 milioane de ani, lasă în urma trecerii ei forme ciudate: coloane, turnuri, piramide, toate de culoare roşiatică. Hăuri adânci se deschid în stânga şi dreapta, iar apa de ploaie formează pâraiaşe sângerii, care se prăvălesc în fundul văgăunilor cu un zgomot sinistru.

Păsările au săpat în lut zeci şi zeci de găuri. Coborârea spre pod, peste apa Secaşului atrage atenţia asupra tunelurilor săpate de apa de ploaie, care cu timpul se surpă formând şanţuri enorme.

Site web

Delta Dunării

Delta Dunării este cea mai reprezentativă deltă din Europa şi una dintre cele mai complexe din lume. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 ca rezervaţie a biosferei.

Hidrografia Deltei este formată din Dunăre, braţele Dunării (Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe), lacuri, bălţi, mlaştini. Zonele de uscat dintre braţe poartă numele de ostroave, cele mai importante fiind Letea şi Caraorman. În lacurile deltei se întâlnesc formaţiuni specifice, numite plauri, un fel de saltele plutitoare, formate prin împletirea dintre rădăcinile plantelor acvatice cu rizomii stufului

Delta reprezintă un obiectiv de mare atracţie prin prezenţa în cadrul ei a unei variate vegataţii şi faune. Aici există cea mai bogată şi mai variată faună ornitologică din Europa. Delta Dunării supanumită şi "Paradisul Păsărilor" este vizitata de peste 300 de specii de păsări, dintre care 70 sunt din afara Europei (China, India, Egipt, etc). Întîlnim aici: cormoranul, pelicanul, lebăda mută, lebăda cântătoare, călifarul roşu şi alb, vulturul pescar şi codalb, egreta albă, etc. Dintre mamifere pot fi întâlnite: vulpea, iepurele, mistreţul, vidra, nurca, bizamul, câinele enot, iar dintre reptile: broasca ţestoasă de baltă, şarpele de apa, etc. Fauna acvatică cuprinde numeroase specii de peşti de apă dulce şi mare (somn, caras, ştiucă, crap, platică, babuşcă, roşioară etc.) şi sturioni (morun, păstrugă, cegă, nisetru).

Principala ocupaţie a populaţiei din Delta Dunării o reprezintă pescuitul. Pescarii continuă să utilizeze tradiţionalele bărci pescăreşti, ce pot străbate canalele înguste şi pentru a ajunge la marile lacuri.
Turismul în Deltă se practică în mai multe moduri:
- organizat, pe hoteluri plutitoare (programe de week-end, programe de pescuit, all-inclusiv, birdwatching, teambuilding).
- închirieri de bărci cu motor (4, 8, 10, 16 locuri) sau şalupe dotate cu dormitoare, grup sanitar, bucatarie.
www.deltadunarii.ro/

Dunărea la Cazane

Rezervaţia complexă Cazanele Mari şi Cazanele Mici este situată între Valea Ogradena şi pârâul Ogaşul Turcului (între localităţile Ogradena şi Dubova). Este formată din Cazanele Mari (4 km lungime) şi Cazanele Mici (5 km lungime), unde Dunărea este forţată să treacă printre munţi, lăţimea sa variind între 180-250 m. Zona este declarată monument unic al naturii în Europa.

Înaintea construirii barajului de la Porţile de Fier, lătimea minima a fluviului era de 150 m. Întrucât debitul de apă era foarte mare adâncimea apei atinge în unele locuri 100 m, iar curenţii din adâncuri fiind extrem de puternici, dădeau la suprafaţă aparenţa de fierbere (de unde şi denumirea de cazane). De o parte şi de alta a Dunării trec şosele, prin multe tuneluri săpate în stâncă, atât pe malul sârbesc cât şi pe malul românesc, cu porţiuni deseori deosebit de înguste, zona fiind desosebit de spectaculoasă.

În Cazanele Dunării predomină un relief calcaros reprezentat prin doline, lapiezuri şi peşteri. Peşterile Veterani, Climente, Ponicova au fost locuite din epipaleolitic până în sec.XVIII. În flora zonei întâlnim laleaua de Cazane, stânjenelul de stâncă, clopoţeii Cazanelor, săpunăriţa roşie, iar fauna este reprezentată de vipera cu corn, vulturul de mare, lăstunul de stâncă, broasca ţestoasă de uscat.

Figura lui Decebal sculptată în stâncă (înaltă de 40 de m şi lată de 25 de m) este aşezată la vărsarea râului Mraconia în Dunăre şi se poate vedea de pe DN 57, care leaga Eşelniţa de Dubova şi de asemenea poate fi văzută de pe Dunare.

Grădina Zmeilor

Grădina Zmeilor este o rezervaţie geologică de interes naţional, formată prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din dealul Închieturi (376 m) şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază, spre firul pârului Dosului. Prin eroziune, în timp, s-au format diverse formaţiuni: coloane, metereze, poduri, ciuperci, care de care mai ciudate, unele din ele având înălţimi de peste 10-12 m, denumite metaforic “Zmei”.

Acest ciudat fenomen al naturii se află la km 6 de Jibou, pe DN 1G, între Jibou şi Cluj, pe raza satului Gâlgăul Almaşului.”Zmeii” sunt uşor accesibili în orice anotimp, vizitarea lor necesitând mai puţin de două ore şi un urcuş puţin peste 100 m.

Muzeul Natural al Trovanţilor

Muzeul Natural al Trovanţilor este situat lângă localitatea Costeşti, la 8 km de Horezu, pe DN 64, Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu, într-o mică vale aflată la doi paşi de şosea.
Trovanţii impresionează prin mărimea lor (de la câţiva centimetri la câţiva metri) şi prin formele diverse (de la sferice şi elipsoidale la cele neregulate). Ciudatele formaţiuni au luat naştere prin cimentări locale în stratul de nisip vechi de aproximativ cinci milioane de ani şi s-au răspândit pe o mică vale, prin exploatarea nisipului în carieră de localnici.
Mărimea, formele variate şi expresive ale trovanţilor de la Costeşti creează privitorului senzaţia unei inedite galerii de sculptură în aer liber.

Sunt consideraţi unici în lume, deoarece aici găsim trovanţi mai mici formaţi pe suprafaţa sau din trunchiul altora mai mari. Au vârsta miocenului superior şi sunt alcătuiţi din siliciu pietrificat, fiind descoperiţi întâmplător, în 1994, de un grup de studenţi şi profesori de la arheologie şi geologie. După fiecare ploaie, rocile sunt modelate natural, cu o îndemânare de invidiat pentru orice artist. Din spusele bătrânilor locului reiese că “pietrele care cresc” ar emana energii negative. Dimensiunile lor variază de la câţiva centimetri până la peste zece metri. Oamenii de ştiinţă susţin că bolovanii ar fi rezultatul unor cimentări ce au avut loc cu milioane de ani în urmă, dar procesul încă nu este bine cunoscut. În urmă cu câteva decenii, în Ardeal încă mai existau cimitire în care trovanţii erau aşezaţi la căpătâiul mormintelor.