Recunoaşteţi mănăstirea?

Meteora, Grecia

Adamclisi

Adamclisi este o localitate în judeţul Constanţa. Numele “Adamclisi” este forma românizată a denumirii turceşti “Adam Kilisse” care însemna “Casa lui Adam”, interpretată ca fiind „Biserica Omului”, asta deoarece turcii au considerat că monumentul “Tropaeum Traiani” este o biserică.

Obiective turistice:
- Monumentul triumfal “Tropaeum Traiani”, ridicat în anul 109 în cinstea împăratului roman Traian, omagiu pentru victoria repurtată împotriva coaliţiei formată din geto-daci, buri şi sarmaţi, din anul 102. Unii istorici susţin că monumental ar fi fost construit de Marele preot Deceneu şi regele Burebista, ca urmare a unei victorii împotriva unei invazii venite din Orientul Apropiat.

- Altarul - ridicat din ordinul împăratului Traian în amintirea ostaşilor căzuţi în bătalie.
- Mauzoleul - ridicat în memoria unui ofiţer superior roman.
- Cetatea Tropaeum Traiani - locuită de familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice ale lui Traian şi au fost colonizaţi aici.

www.enciclopedia-dacica.ro

Recunoaşteţi personajul?

Hint: alpinism

Edmund Hillary - primul om care a ajuns pe vârful Everest.

Delta Dunării

Delta Dunării este cea mai reprezentativă deltă din Europa şi una dintre cele mai complexe din lume. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 ca rezervaţie a biosferei.

Hidrografia Deltei este formată din Dunăre, braţele Dunării (Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe), lacuri, bălţi, mlaştini. Zonele de uscat dintre braţe poartă numele de ostroave, cele mai importante fiind Letea şi Caraorman. În lacurile deltei se întâlnesc formaţiuni specifice, numite plauri, un fel de saltele plutitoare, formate prin împletirea dintre rădăcinile plantelor acvatice cu rizomii stufului

Delta reprezintă un obiectiv de mare atracţie prin prezenţa în cadrul ei a unei variate vegataţii şi faune. Aici există cea mai bogată şi mai variată faună ornitologică din Europa. Delta Dunării supanumită şi "Paradisul Păsărilor" este vizitata de peste 300 de specii de păsări, dintre care 70 sunt din afara Europei (China, India, Egipt, etc). Întîlnim aici: cormoranul, pelicanul, lebăda mută, lebăda cântătoare, călifarul roşu şi alb, vulturul pescar şi codalb, egreta albă, etc. Dintre mamifere pot fi întâlnite: vulpea, iepurele, mistreţul, vidra, nurca, bizamul, câinele enot, iar dintre reptile: broasca ţestoasă de baltă, şarpele de apa, etc. Fauna acvatică cuprinde numeroase specii de peşti de apă dulce şi mare (somn, caras, ştiucă, crap, platică, babuşcă, roşioară etc.) şi sturioni (morun, păstrugă, cegă, nisetru).

Principala ocupaţie a populaţiei din Delta Dunării o reprezintă pescuitul. Pescarii continuă să utilizeze tradiţionalele bărci pescăreşti, ce pot străbate canalele înguste şi pentru a ajunge la marile lacuri.
Turismul în Deltă se practică în mai multe moduri:
- organizat, pe hoteluri plutitoare (programe de week-end, programe de pescuit, all-inclusiv, birdwatching, teambuilding).
- închirieri de bărci cu motor (4, 8, 10, 16 locuri) sau şalupe dotate cu dormitoare, grup sanitar, bucatarie.
www.deltadunarii.ro/

Recunoaşteţi clădirea?

Petronas Towers din Kuala Lumpur, Malaysia

Medieşul-Aurit

Comuna Medieşul-Aurit este situată în partea de est a jud. Satu-Mare, la o distanţă de 21 km de municipiul Satu-Mare, pe malul drept al râului Someş.

Medieşul-Aurit este cunoscut încă din anul 1271 sub denumirea de Megyes, iar din anul 1273 sub denumirea de Medies. În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit vestigii valoroase privind istoria străveche a acestor locuri. În anul 1903, Ioan Moldovan descoperă la munca câmpului, 107 monede de argint. Numeroase alte urme atestă viaţa şi activitatea oamenilor pe aceste locuri înca din epoca fierului şi bronzului, medieşenii fiind consideraţi urmaşii dacilor liberi.

Obiective turistice:
- Cuptoarele dacice, din sec. II - IV, apartinând dacilor liberi.
- Castelul medieval din Medieşu Aurit - Castelul Lonyai (1620-1657) (azi ruinat) - realizare de frunte a Renaşterii transilvănene. Alcătuit din 4 aripi de clădiri dispuse continuu în jurul unei curţi centrale, prevăzut cu bastioane şi cu o faţadă principală, dominată central de un turn octogonal situat deasupra gangului porţii.
- Firma “Zetea”, producătoare de ţuică - cuprinsă în circuitul turistic „Drumul prunelor”.

www.mediesuaurit.ro

Recunoaşteţi oraşul?

Seattle - SUA

Dunărea la Cazane

Rezervaţia complexă Cazanele Mari şi Cazanele Mici este situată între Valea Ogradena şi pârâul Ogaşul Turcului (între localităţile Ogradena şi Dubova). Este formată din Cazanele Mari (4 km lungime) şi Cazanele Mici (5 km lungime), unde Dunărea este forţată să treacă printre munţi, lăţimea sa variind între 180-250 m. Zona este declarată monument unic al naturii în Europa.

Înaintea construirii barajului de la Porţile de Fier, lătimea minima a fluviului era de 150 m. Întrucât debitul de apă era foarte mare adâncimea apei atinge în unele locuri 100 m, iar curenţii din adâncuri fiind extrem de puternici, dădeau la suprafaţă aparenţa de fierbere (de unde şi denumirea de cazane). De o parte şi de alta a Dunării trec şosele, prin multe tuneluri săpate în stâncă, atât pe malul sârbesc cât şi pe malul românesc, cu porţiuni deseori deosebit de înguste, zona fiind desosebit de spectaculoasă.

În Cazanele Dunării predomină un relief calcaros reprezentat prin doline, lapiezuri şi peşteri. Peşterile Veterani, Climente, Ponicova au fost locuite din epipaleolitic până în sec.XVIII. În flora zonei întâlnim laleaua de Cazane, stânjenelul de stâncă, clopoţeii Cazanelor, săpunăriţa roşie, iar fauna este reprezentată de vipera cu corn, vulturul de mare, lăstunul de stâncă, broasca ţestoasă de uscat.

Figura lui Decebal sculptată în stâncă (înaltă de 40 de m şi lată de 25 de m) este aşezată la vărsarea râului Mraconia în Dunăre şi se poate vedea de pe DN 57, care leaga Eşelniţa de Dubova şi de asemenea poate fi văzută de pe Dunare.

Recunoaşteţi foto?

Lacul Bucura - Muntii Retezat

Grădina Zmeilor

Grădina Zmeilor este o rezervaţie geologică de interes naţional, formată prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din dealul Închieturi (376 m) şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază, spre firul pârului Dosului. Prin eroziune, în timp, s-au format diverse formaţiuni: coloane, metereze, poduri, ciuperci, care de care mai ciudate, unele din ele având înălţimi de peste 10-12 m, denumite metaforic “Zmei”.

Acest ciudat fenomen al naturii se află la km 6 de Jibou, pe DN 1G, între Jibou şi Cluj, pe raza satului Gâlgăul Almaşului.”Zmeii” sunt uşor accesibili în orice anotimp, vizitarea lor necesitând mai puţin de două ore şi un urcuş puţin peste 100 m.

Cetatea Sucidava

În cartierul "Celei" din Corabia, jud. Olt, se găsesc ruinele cetăţii dacice Sucidava, capitala tribului geto-dacic al Sucilor, unde Constantin cel Mare a construit un pod, al cărui capăt există şi azi. În incinta cetăţii se găseşte şi intrarea într-o fântână secretă cu o adâncime de 12 m a cărei apă este potabilă şi astăzi.

Epoca romană debutează odată cu primul război daco – roman din 101 – 102. După ocuparea Olteniei, romanii construiesc la Sucidava un castru pentru controlul asupra importantului vad de la Dunăre. Aşezarea civilă romană s-a dezvoltat după 106 şi s-a extins teritorial, fiind înconjurată de şanţuri şi ziduri de apărare. Administrativ Sucidava a fost integrată în Imperiul Roman în 102, şi a făcut parte din Provincia Dacia până în anii 274-275.

Sucidava rămâne şi după retragerea Aureliană (275) parte a Imperiului, în cadrul Provinciei Dacia Ripensis, importanţa sa crescând în timpul lui Constantin cel Mare care reanexează o parte a fostei provincii Dacia, dovadă fiind refacerea drumului dintre Sucidava si Romula, dar şi construcţia unui pod peste Dunăre între Sucidava şi Oescus, din piatră şi lemn podul fiind inaugurat în vara lui 328.
În epoca paleobizantină cetatea Sucidava cunoaşte o serie de distrugeri şi refaceri, şi îşi încetează existenţa în jurul anului 600.

Parcul Brâncuşi

Întregul ansamblu este un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul primului război mondial. Masa tăcerii reprezintă masa de dinaintea confruntării de la care pleacă la luptă viitorii combatanţi şi eroi. Este lucrată în calcar şi are următoarele dimensiuni: tăblia 2,15 m diametru şi 0,43 m grosime, piciorul 2 m diametru şi 0,45 m grosime. Iniţial, cele 12 scaune erau mult mai apropiate de masă şi dispuse două câte două.
Aleea scaunelor a reprezentat domeniul celor care participă făra să se implice, aşteptând finalul; ei reprezintă ordinea impusă şi circumstanţele.

Poarta sărutului este poarta prin care se face trecerea spre o alta viaţă. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porţii, ar putea fi perceput şi ca ochiul care priveşte înlăuntru.
Calea Eroilor este calea “sufletelor eroilor”, este drumul parcurs de la începutul până la sfârşitul vieţii.

Coloana sau Columna (cum o numea Brâncuşi) făra sfârşit reprezintă un adevărat “testament spiritual” al marelui artist, un adevărat axis mundi menit parcă să sprijine în veşnicie bolta cerului. Se află situată în extremitatea estică a axului care formează actuala stradă Eroilor. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 17 module romboidale din fontă initial alămită. Modulele de 1,80 m înălţime şi aproximativ 860 kg greutate sunt montate pe un ax de oţel încastrat într-o fundaţie de beton cu latura de 5 m.
Complexul Brâncuşi de la Târgu Jiu este monument al patrimoniului european.

Săpânţa

Sãpânţa este o comună în nord-vestul României (jud. Maramureş), pe râul Tisa, în Depresiunea Maramureşului vestic, la poalele Munţilor Igniş (Carpaţii Orientali), altitudine 500 m, la 95 km distanţă de municipiul Satu Mare, la graniţa cu Ucraina.
Săpânţa este celebră prin cimitirul din localitate - “Cimitirul vesel din Săpânţa, operă a meşterului Stan Pătraş - 1935. Crucile gravate şi colorate de meşterul Stan Pătraş şi de ucenicii săi reprezintă ironic, dar fără răutate, viaţa celui răposat, atât prin realizările sale, cât şi prin obiceiurile rele ale acestuia, aceasta conferindu-i o notă de originalitate deosebită şi unicitate în întreaga lume.

În Săpânţa se află Mănăstirea Săpânţa-Peri - cea mai înaltă structură de lemn din Europa si cea mai înaltă biserică de lemn din lume, cu înălţimea de 75m.
Localitatea este renumită şi prin industria sa casnică, ce produce frumoase cergi tradiţionale, căciuli bărbăteşti populare şi costume populare.

Muzeul Natural al Trovanţilor

Muzeul Natural al Trovanţilor este situat lângă localitatea Costeşti, la 8 km de Horezu, pe DN 64, Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu, într-o mică vale aflată la doi paşi de şosea.
Trovanţii impresionează prin mărimea lor (de la câţiva centimetri la câţiva metri) şi prin formele diverse (de la sferice şi elipsoidale la cele neregulate). Ciudatele formaţiuni au luat naştere prin cimentări locale în stratul de nisip vechi de aproximativ cinci milioane de ani şi s-au răspândit pe o mică vale, prin exploatarea nisipului în carieră de localnici.
Mărimea, formele variate şi expresive ale trovanţilor de la Costeşti creează privitorului senzaţia unei inedite galerii de sculptură în aer liber.

Sunt consideraţi unici în lume, deoarece aici găsim trovanţi mai mici formaţi pe suprafaţa sau din trunchiul altora mai mari. Au vârsta miocenului superior şi sunt alcătuiţi din siliciu pietrificat, fiind descoperiţi întâmplător, în 1994, de un grup de studenţi şi profesori de la arheologie şi geologie. După fiecare ploaie, rocile sunt modelate natural, cu o îndemânare de invidiat pentru orice artist. Din spusele bătrânilor locului reiese că “pietrele care cresc” ar emana energii negative. Dimensiunile lor variază de la câţiva centimetri până la peste zece metri. Oamenii de ştiinţă susţin că bolovanii ar fi rezultatul unor cimentări ce au avut loc cu milioane de ani în urmă, dar procesul încă nu este bine cunoscut. În urmă cu câteva decenii, în Ardeal încă mai existau cimitire în care trovanţii erau aşezaţi la căpătâiul mormintelor.

Salina Ocna Dej

Salina Ocna-Dej este săpată sub dealul de la marginea Dejului, într-un strat gigantic de sare, lung de 5 km, lat de 3 km si gros de 150 de metri.
Mina este folosită pentru exploatarea sării (aici lucrează150 mineri), dar ea poate fi vizitată şi de turişti. Aceştia intră în Salină cu microbuzul trecând printr-un sistem de ecluze care previn infiltrarea aerului cald şi umed de afară în interiorul minei.

În subteran, la o adâncime de circa 80 m, a fost construită în anul 2000 o mică biserică. Catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei, în stil bizantin, iar ornamentarea bisericii s-a realizat prin sculptarea în pereţii de sare a elementelor brâncuşiene, brâul şi coloana infinitului.
Lângă biserică este amenajat un spaţiu de agrement. Acesta include un teren de fotbal, spaţii pentru servirea mesei, leagăne, tobogane şi balansoare.

www.salinaocnadej.ro