Mănăstirea Putna

Putna este o comună din judeţul Suceava. Aici se află Mănăstirea Putna ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Mănăstirea a fost construită de Ştefan cel Mare între 1466 şi 1469, în amintirea victoriei sale împotriva turcilor de la Chilia în 1465, fiind unul dintre cele mai importante aşezăminte monastice din România.
La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăseşte şi în ornamentaţia interioară.

Concepută ca necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăposteşte paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, aparţinând familiei Muşatinilor.
Mormântul lui Ştefan cel Mare se află în partea de sud a gropniţei. Alături este mormântul Doamnei Maria Voichiţa (1511). Pe latura de nord se află alte trei morminte: cel al Doamnei Maria de Mangop (1477) şi ale fiilor Bogdan (1479) şi Petru (1480). Pronaosul adăposteşte mormintele Domnitorului Bogdan al III-lea (1517) - fiul lui Ştefan, al Mariei (1518) - fiică, al Domnitorului Ştefăniţă (1527) - nepotul lui Ştefan şi cel al Doamnei Maria (1529) - soţia lui Petru Rareş.

Muzeul mănăstirii păstrează o parte din tezaurul artistic şi istoric al mănăstirii, constând în manuscrise şi broderii realizate în atelierele mănăstirii, cărţi de cult şi de învăţătură, odoare bisericeşti, etc.
Tot la Putna se află şi Chilia lui Daniil Sihastru, săpată în stâncă.

www.putna.ro

Pasul Tihuţa

Pasul Tihuţa (Bârgău) este situat în Munţii Bârgăului, la o altitudine de 1227 m. Este străbătut de drumul european E58 care face legatura între Transilvania şi Moldova, respectiv Bistriţa şi Vatra Dornei
Obiective turistice:
- peisaje superbe;
- staţiunea turistică Piatra Fântânele (aici găsim pârtii de schi amenajate cu telescaun şi - teleschi precum şi pârtii de săniuţe).
- vechiul drum roman, pavat cu lespezi din piatră, foarte bine conservat, parţial suprapus peste drumul actual spre Ciosa, Bistriţa-Năsăud.

Castelul de la Săvârşin

Cel mai important obiectiv turistic din zonă este Castelul Majestăţii Sale Regele Mihai I. Castelul a fost construit între anii 1650 - 1680 de către familia Forray. La 9 iunie 1784 de aici a fost răpit vicecomitele Andrei Forray de către haiducii conduşi de Petre Baciu. Şeful administraţiei comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către însuşi Iosif al II-lea, împăratul de la Viena. Nu peste mult timp, la 3 noiembrie1784 au sosit aici cetele lui Horia, Cloşca şi Crişan, cărora li s-au alăturat iobagii de pe domeniu, care au refuzat să se opună răsculaţilor, incendiind castelul.
El a fost refăcut, dar în timpul mişcărilor revoluţionare din 1848 castelul a fost din nou incendiat.

În anul 1870, castelul primeşte forma actuală. Castelul are 3 nivele : demisolul, parterul, şi etajul. Castelul a aparţinut succesiv familiilor nobiliare : Forray, Nadasdy şi Hunyady. În anul 1943 Castelul este cumpărat de Majestatea Sa Regele Mihai I. În jurul castelului se găseşte un frumos parc dendrologic cu arbori seculari şi un lac cu debarcader. Castelul regal dispune de 18 locuri de cazare.

Bârsana

Localitatea Bârsana este o aşezare străveche, situată pe malul drept al râului Iza, la 20 kilometri spre sud-est de municipiul Sighetul Marmaţiei.
Bârsana este atestată începând cu 1326 când, la 26 septembrie, regele Carol Robert emite o diplomâ prin care sunt întărite drepturile de posesiune asupra moşiei Bârsana, pentru cneazul Stanislau Bârsan. Mai târziu, aşa cum reiese din diplomele emise de regele Sigismund de Luxemburg la 30 aprilie şi respectiv 21 iulie 1390, proprietarii moşiei Bârsana erau Voievozii Balcu şi fratele său Drag.

Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” din Barsana este situată la ieşirea din Bârsana, spre podul Slătioarei.
Proiectul Mănăstirii „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” - Bârsana a fost gândit ca un ansamblu arhitectural, elaborat de arhitectul Dorel Cordoş. El cuprinde următoarele obiective: Biserica în stil marmureşean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreţia, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Casa meşterilor, Prăznicarul cu trapeza, Muzeul, Turnul - clopotniţă, Poarta maramureşeană, Monumentul funerar, drumul de acces, loc pentru aprinderea lumănărilor, troiţe, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective, parcare, şi altele.

Munţii Parâng

Munţii Parâng ocupă o suprafaţă de 1100 kmp învecinându-se la nord cu Munţii Şureanu, la nord-vest cu Munţii Retezat, la est cu Munţii Căpăţânii, iar la vest sunt despărţiţi de Munţii Vâlcan prin Defileul Jiului. Se remarcă prin piscurile de o rară frumuseţe :
- Vârful Parângul Mare - 2519 m fiind al treilea vârf ca inălţime din România;
- Vârful Cârja - 2405 m;
- Vârful Parângul Mic - 2074 m;
- Vârfurile: Mija, Stoieniţa şi Mohorul etc.

Munţii Pârang adăpostesc 22 de lacuri glaciare printre care amintim:
- Lacul Roşiile;
- Lacul Câlcescu;
- Lacul Mija;
- Lacul Verde.
Partea sa sudică se remarcă prin existenţa unor formaţiuni calcaroase, care au dat naştere unor peşteri, cum ar fi: Peştera Muierilor, aflată pe valea Râului Galbena şi Peştera Polovragi, aflată pe valea râului Olteţ.
Din Munţii Parâng izvorăsc râurile Lotru, Jiul de Est, Gilort.
În perioada de iarnă pe lăngă schi se mai practică şi alte sporturi de iarnă cum ar fi: sanie, snowboard, plimbări cu motoscuter şi zbor cu parapanta.

www.paring.ro

Muntele Mic

La circa 22 km de Caransebeş, spre est, pitoreasca şosea DJ 608A, ce trece prin satele Zerveşti, Turnu-Ruieni şi Borlova, ajunge la staţia de teleferic din Valea Craiu (altitudine 773 m), de unde un mijloc de transport pe cablu, tip telescaun, cu o lungime de 3492 m (cel mai lung traseu din ţară) şi o diferenţă de nivel de 799 m, permite o urcare rapidă pe Muntele Mic. De aici, accesul în staţiune poate fi făcut şi pe un drum pietruit de circa 13 km.

Creştetul uşor bombat al Masivului Muntele Mic, care atinge altitudinea de 1806 m, face foarte uşoară ascensiunea pe acest munte. Pentru amatorii de peisaje alpin-stâncoase, Masivul Ţarcu şi traseul până la Vârful Ţarcu (2190 m) oferă peisaje splendide, panoramice, greu de uitat de către orice excursionist. În văile glaciare, prin retragerea gheţarilor, de multe ori se întâlnesc lacuri glaciare, care completează peisajul pitoresc al acestor locuri.

Staţiunea Muntele Mic se află la altitudinea de 1525 m şi de aici, în patru ore, se poate ajunge în staţiunea Poiana Mărului, care se află la altitudinea de 680 m. Un rol important al acestor staţiuni îl joacă altitudinea, aerul curat cu influenţele mediteraneene ale climei, flora şi fauna, izvoarele reci şi priveliştile superbe.
Grosimea stratului de zăpadă, iarna, este în medie de 1 metru. Pârtiile de schi au pante, atât pentru începători, cât şi pentru avansaţi. Actualmente se schiază pe trei pârtii:Valea Soarelui (nivel uşor, cca. 1700 m lungime), Căldare (nivel mediu, peste 600 m) şi Sub Teleschi (nivel greu, cca. 1400 m), urcarea făcându-se cu două schilifturi moderne, mai nou existând şi o instalaţie de nocturnă.
site web

Peştera Urşilor

Peştera a fost descoperită la 17 septembrie 1975, în urma unei dinamitări în cariera de marmură de la Chişcău. După cercetările ştiinţifice de rigoare, o parte a peşterii a fost amenajată şi electrificată, fiind dată în exploatare turistica la 14 iulie 1980.
Peştera Urşilor nu se remarcă prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formaţiuni speologice, ceea ce o face să fie unică în rândul peşterilor amenajate pentru turism. Tot aici se găsesc un mare număr de resturi fosile ale ursului de cavernă - Ursus Spelaeus - dispărut de aproximativ 15000 de ani.

Intrarea în peşteră (altitudinea 482 m) se face printr-un pavilion de exploatare turistică, unde sunt amenajate o sală de aşteptare, un bar şi un stand cu produse de artizanat. Lungimea totală este de peste 1500 m, din care nivelul inferior cu o lungime de aproximativ 700 m, este rezervaţie ştiinţifică.
Partea superioară este amenajată cu trotuare, balustradă, pe o lungime totala de 847 m şi se compune din trei galerii (în ordinea vizitării): Galeria "Urşilor", Galeria "Emil Racoviţă" şi Galeria "Lumânărilor".
Prima galerie este puţin mai saracă în formaţiuni, bogată în schimb în resturi scheletice ale ursului de peşteră,
adevăratele frumuseţi fiind concentrate în celelalte două: "Mastodontul", "Palatele ferrmecate", "Căsuţa Piticilor", "Lacul cu nuferi" - sunt doar câteva din denumirile simbolice date grupurilor de formaţiuni de către ghizi şi vizitatori. Ieşirea se face printr-o galerie ornată cu “lumânări”, ultima sală fiind simbolic denumită "Sfatul Bătrânilor".
Vizitarea durează aproximativ 45 minute, în grupuri conduse de ghizi autorizaţi. Programul de vizitare - tot timpul anului - zilnic între orele 10-17, luni închis.

Baia Mare

Baia Mare este reşedinţa jud. Maramureş, aflată în vestul acestuia, pe cursul râului Săsar, la poalele Munţilor Gutâi.
Localitatea este atestată documentar în 1329 cu numele „Civitas Rivuli Dominarum” (oraşul Pârâul Doamnelor), cu numele Baia în 1564, iar începând din 1585 poartă denumirea actuală. Denumirea localităţii evidenţiază dezvoltarea ei în strânsă legătură cu exploatările de metale preţioase din zonă.

Obiective turistice:
- Bastionul măcelarilor, numit şi Turnul de muniţii. A fost construit în secolul al XV-lea. Există o legendă, conform căreia din acest turn ar fi fost împuşcat Pintea Viteazul.
- Turnul Sf. Ştefan. A fost ridicat între 1445 şi 1468. Este înalt de aproape 50 m şi este prevăzut cu 4 turnuleţe la colţuri.
- Casa Iancu de Hunedoara. Ridicată în 1446, este parte a vechiului castel medieval ridicat de Iancu pentru soţia sa Elisabeta.
- Catedrala Sfânta treime, construită între 1696 şi 1708 de călugării iezuiţi.
- Muzeul Judeţean.
- Muzeul de Mineralogie.
- Monumentul ostaşului roman, dedicat militarilor români care au căzut pe câmpul de luptă în Al Doilea Război Mondial.
- Clădirea Prefecturii judeţului Maramureş, inaugurată în 1969, a fost proiectată în stilul tradiţional maramureşean.
- Grădina Zoologică.
- Planetariul.
- Localul Monetăriei.
www.baiamarecity.ro

Rânca

Staţiunea Rânca ( altitudine 1650 m ), situată pe versantul sudic al Munţilor Parâng, dispune de un potenţial turistic şi sportiv deosebit, fiind considerată centrul drumeţiilor din Parâng: drumeţii montane, recreere şi odihnă, practicarea sporturilor de iarnă din luna septembrie şi pâna în luna mai. Atracţii turistice precum lacuri glaciare: Roşiile, Câlcescu, Mija, Lacul Verde, piscurile Parângului precum: Parângul Mare (2519 m), Cârja, Setea Mare, Mohorul, Păpuşa, lacurile de acumulare Vidra , Petrimanul şi Galbenul din complexul hidrotehnic Lotru, pădurile de stejari, mesteceni, brazi şi frasini, aerul ozonat, cele doua pârtii de ski amplasate pe Muntele Cornesu, multe şi diversificate trasee turistice, fac din această staţiune o destinaţie deosebit de căutată de turişti la sfârşit de săptămână sau în concediu. Pe aici trece şoseaua transalpină ce face legătura cu Transilvania. Altitudinea maximă a acestui drum este atinsă în Pasul Urdele, la 2.141 m altitudine, fiind cel mai înalt pas rutier din România. Construit din iniţiativa regelui Carol I, drumul rivalizează ca frumuseţe cu Transfăgărăşanul, dar din păcate este neastfaltat.

www.rancaonline.ro

Arieşeni

Arieşeni este o comună în judeţul Alba. Atestată istoric pentru prima oară în 1909, sub numele de Lăpuş, a facut parte iniţial din fosta comună Râul Mare (azi Albac). Dezvoltarea ei se datorează migraţiei populaţiei, din zonele joase, spre locurile mai înalte, libere, în căutarea păşunilor montane. Este situată la 950 m altitudine, fiind punct de plecare în traseele de escaladă şi drumeţie din Munţii Apuseni. Pe timp de iarnă deţine cea mai renumită pârtie de schi din zona munţilor Apuseni. Pârtia Vârtop are o lungime de 1000 m, cu o diferenţă de nivel de 200 m, este dotată cu teleschi cu capacitate de transport de 720 persoane/oră şi utilaje de întreţinere a zăpezii. Durata normală a sezonului de schi este din decembrie până în martie. Pârtia este iluminată pe toată lungimea. În Arieşeni există posibilităţi de cazare în vile dotate cu băi şi bucătării pe care le puteţi folosi. Localnicii sunt ospitalieri. Viaţa de noapte este intensă, există numeroase baruri şi discoteci.

www.arieseni.info

Alba Iulia

Alba Iulia este un municipiu cu 66.000 locuitori, reşedinţa judeţului Alba. Se află situat în vestul Transilvaniei, la confluenţa Mureşului cu Ampoiul. Alba Iulia s-a format pe locul unei aşezări neolitice. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul se va numi Apulum, iar fortificaţia dacică pre-existentă va fi completată prin efortul soldaţilor Legiunii XII Gemina. Ruinele zidului dacic şi al impresionantei porţi pot fi vizitate in "Traseul celor 3 cetăţi" din cartierul Cetate. Alba Iulia este menţionată documentar prima dată în 1097 iar mai târziu în 1177. Cetatea cunoscută sub numele de Alba
Capitolina devine oraş în secolul al XIII-lea şi a jucat un rol important în istoria Transilvaniei între 1541-1690 fiind resedinta principatului iar la 1 Noiembrie 1599 Mihai Viteazul unifică pentru prima oară aici Ardealul si Ţara Românească. În epoca modernă, oraşul a fost martor şi participant activ la un eveniment de o deosebită însemnătate istorică: la 1 decembrie 1918, aici a avut loc Marea Adunare Naţională, la care au participat peste 100.000 de locuitori din Transilvania, Banat; Maramureş, Crişana. Ei au adoptat Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu România., act care a dus la înfăptuirea statului naţional unitar român.

www.apulum.ro

Aiud

Municipiu în judeţul Alba, 28.800 locuitori, situat pe valea mijlocie a Mureşului, la confluenţa acestuia cu râul Aiud. În perimetrul oraşului, arheologii au descoperit urme ale unor aşezări omeneşti încă din comuna pimitivă precum şi din cea romană – existând aici o aşezare romană numită Brucla. Au fost scoase la iveală urme de aşezări preistorice şi cimitire scitice şi celtice. Existenţa dacilor este confirmată prin obiecte de podoabă şi monede de argint. Amintit documentar în 1302, Aiudul a fost unul din primele centre de colonizare săsească din Ardeal. În mijlocul orasului se păstrează una din cele mai vechi cetăţi urbane din Transilvania (sec.XIII-XVI).

Printre evenimentele istorice la care Aiudul a fost martor pot fi amintite: marea invazie tătară din 1241; răscoalele iobagilor din 1437; luptele lui Mihai Viteazul din 1600; năvăliri turco - tătare din 1658, 1659; atacuri ale habsburgilor şi "curuţilor" în 1704 şi 1717; valul revoluţionar de la 1848 - 1849; primului război mondial; Unirea de la 1 Decembrie 1918; evenimentele celui de-al II - lea război mondial.

www.aiud.ro

Bun venit!

Urcaţi la bord, demarăm...