Excursie (6) - PADIŞ

Podişul Padiş (Şesul Padişului), situat în Munţii Bihorului la 1200 m altitudine, constituie una dintre cele mai preţioase nestemate ale peisajului carpatic, datorită numeroaselor şi feluritelor fenomene carstice (peşteri, avene, chei, doline, izbucuri, etc.) toate cuprinse într-o arie restrânsă.

Zona Cabanei Padiş este dominată de Vârful Biserica Moţului (1.458 m), un punct de belvedere deosebit, cu largi perspective asupra întregului platou.
Sunt mai multe posibilităţi de a ajunge la Padiş. Există două drumuri carosabile: Primul porneşte din Huedin (jud Cluj) şi urmează itinerarul: Călata – Mărgău – Răchiţele – IC Ponor – Padiş, cu o lungime de 60 km.

Al doilea traseu porneşte din comuna Sudrigiu (jud Bihor, pe şoseaua Beiuş - Vaşcău) spre Pietroasa (12 km) apoi alţi 16 km de drum ce urmăreşte Crişul Pietros până sub Piatra Bulzului, după care urcă în serpentine spre Şaua Bălăleasa şi ajunge la Padiş. Există deasemenea o mulţime de poteci marcate ce duc la Padiş, mai importante fiind cele care vin de la Gheţarul Scărişoara, de la Stâna de Vale şi de la Arieşeni.

Obiective turistice:
- Cetăţile Ponorului, un sistem de peşteri imense.
- Peştera Cetatea Rădesei şi Cheile Someşului Cald.
- Cheile Galbenei.
- Gheţarul Scărişoara.
- Lumea Pierdută, o zonă cu o mulţime de avene (peşteri verticale).
- Vârfurile Biserica Moţului şi Măgura Vânătă.
- Gheţarul de la Focul Viu.
- Groapa Ruginoasa., etc.

Resurse web:
www.padis.ro/
www.padis.info

Staţiunea Băile Felix

Staţiunea Băile Felix este situată în partea de nord-vest a României, în judeţul Bihor, la o distanţă de circa 9 km de Oradea. Aşezată în campia Crişurilor la o altitudine de 140 m, staţiunea are un climat continental moderat de şes, cu ierni blânde şi veri temperate cu influenţă mediteraniană, ideal pentru turism balnear

Băile Felix oferă turiştilor condiţii de relaxare, vacanţă, odihnă şi recuperare. Staţiunea dispune de o bogată bază de tratament, băi termale, pensiuni, ştranduri .

Efectele benefice ale apelor termale din staţiune sunt folosite pentru următoarele afecţiuni: reumatismale inflamatorii ( poliartrita reumadoida, spondiloza anchilozanta), reumatismale degenerative (spondiloza cervicală, dorsală şi lombară, poliartroză), afecţiuni post-traumatice, afecţiuni neurologice, ginecologice, afecţiuni asociate (boli de nutriţie şi metabolism, boli endocrine).

În lacurile termale din Băile Felix se găsesc câteva specii de Lotuşi şi nufărul alb. Lotuşii au fost aclimatizaţi, fiind aduşi din India şi Pakistan - Nelurnuncifera, Africa - Nymphea zanzibarena, Asia şi Africa - Aeibornia crasepis.

www.bailefelix.ro

Cetatea Rădesei

Cetatea Rădesei este o peşteră aflată în zona carstică Padiş din Munţii Bihorului.

Peştera are un portal înalt de peste 15 m şi lat de 7 m, de forma ogivală, în care intră pârâul Rădeasa. Are o galerie unică, de forma unui tunel lung de 212 m, cu săli de mari dimensiuni şi hornuri ce răzbat în tavanul peşterii până la suprafaţă. Cele cinci ferestre create de aceste hornuri lasă să pătrundă în peşteră raze de lumină. În aval, tunelul se continuă cu un canion lung de circa 50 m şi foarte îngust.

Peştera poate fi vizitată datorită amenajărilor efectuate (scări de lemn şi podeţe). Din aval se poate reveni în zona portalului pe deasupra peşterii.
După ieşirea din peştera şi canionul Rădesei, se pătrunde în Poiana Rădesei, înconjurată de stânci cu vegetaţie şi pante abrupte cu molizi de mari dimensiuni printre care se găsesc pâlcuri de afinişuri. Aici pârâul Rădeasa se uneşte cu Pârâul Feredeului şi dau naştere Someşului Cald.

În continuare, Cheile Someşului Cald oferă privelişti extrem de pitoreşti ale abrupturilor calcaroase de peste 100 m. Pe lângă numeroasele puncte de belvedere pot fi vizitate canionul Moloh, Peştera Uscată, Peştera Honu, Peştera Tunelul Mic, precum şi "zidul" de calcar de 110 m al Cuciulăţii.

Peştera Urşilor

Peştera a fost descoperită la 17 septembrie 1975, în urma unei dinamitări în cariera de marmură de la Chişcău. După cercetările ştiinţifice de rigoare, o parte a peşterii a fost amenajată şi electrificată, fiind dată în exploatare turistica la 14 iulie 1980.
Peştera Urşilor nu se remarcă prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formaţiuni speologice, ceea ce o face să fie unică în rândul peşterilor amenajate pentru turism. Tot aici se găsesc un mare număr de resturi fosile ale ursului de cavernă - Ursus Spelaeus - dispărut de aproximativ 15000 de ani.

Intrarea în peşteră (altitudinea 482 m) se face printr-un pavilion de exploatare turistică, unde sunt amenajate o sală de aşteptare, un bar şi un stand cu produse de artizanat. Lungimea totală este de peste 1500 m, din care nivelul inferior cu o lungime de aproximativ 700 m, este rezervaţie ştiinţifică.
Partea superioară este amenajată cu trotuare, balustradă, pe o lungime totala de 847 m şi se compune din trei galerii (în ordinea vizitării): Galeria "Urşilor", Galeria "Emil Racoviţă" şi Galeria "Lumânărilor".
Prima galerie este puţin mai saracă în formaţiuni, bogată în schimb în resturi scheletice ale ursului de peşteră,
adevăratele frumuseţi fiind concentrate în celelalte două: "Mastodontul", "Palatele ferrmecate", "Căsuţa Piticilor", "Lacul cu nuferi" - sunt doar câteva din denumirile simbolice date grupurilor de formaţiuni de către ghizi şi vizitatori. Ieşirea se face printr-o galerie ornată cu “lumânări”, ultima sală fiind simbolic denumită "Sfatul Bătrânilor".
Vizitarea durează aproximativ 45 minute, în grupuri conduse de ghizi autorizaţi. Programul de vizitare - tot timpul anului - zilnic între orele 10-17, luni închis.