Recunoaşteţi locaţia?

Cimitirul vesel de la Săpânţa. jud. Maramureş.

Maramureș

Maramureş este un judeţ în regiunea Transilvania din România. Din punct de vedere al culturii tradiţionale, actualul judeţ Maramureş este alcătuit din patru zone (etno-folcorice) distincte: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului (jumătatea de sud a Maramureşului Istoric) şi Ţara Codrului (partea de est), la care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare.

Porţile de lemn ale gospodăriilor tradiţionale din Maramureş sunt situate îndeosebi în satele de pe văile Mara, Cosău şi Iza, dar şi în unele localităţi din Ţara Lăpuşului.



Construite în general pe trei stâlpi şi un „fruntar” (pragul de sus al porţii) din lemn de stejar, având „hăizaşul” (acoperişul) şindreluit, porţile din această zonă au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care ţăranii treceau cu demnitate, mândri de originea lor nemeşească.

Pentru ţăranul maramureşean, trecerea pe sub hăizaşul porţii devenea aproape un act ceremonial, purificându-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat în universul casnic al gospodăriei şi familiei. În toate culturile tradiţionale, trecerea pe sub o poartă, mai mult sau mai puţin grandioasă, simbolizează o transformare (de suprafaţă ori structurală, fizică sau virtuală).

Troiţele, din lemn sau din piatră, sunt nelipsite din curtea bisericilor maramureşene."Există indicii că, încă de la începutul sec. al XVII-lea, în mai multe comunităţi maramureşene existau troiţe de hotar, monumente complexe, sculptate în lemn. S-a păstrat doar Troiţa Rednicenilor (foto) din hotarul comunei Berbeşti, datată în sec. al XVIII-lea şi care, prin elementele ce o compun şi prin tratarea lor sculpturală, se înscrie în stilul gotic" (M. Dăncuş, 1986).


Portul maramureşean se remarcă prin eleganţă sobră, reţinută, este unitar şi are „un caracter cu totul original, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone” (T. Bănăţeanul, 1965).

Graiul maramureşean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbeşte în Maramureşul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău şi Iza.

Biserica de lemn din cadrul actualului complex monahal Barsana are 22,57 metri lungime, 12,20 metri latime si 57 de metri inaltime fiind una dintre cele mai inalte constructii de lemn din Europa.
Aceasta biserica nu trebuie insa confundata cu vechea biserica de lemn inclusa pe lista patrimoniului mondial UNESCO care este situata pe vechiul amplasament al Manastirii Barsana.
Surse: Raspandaku.ro; Wikipedia.org

Recunoaşteţi cascada?

Cascada Cailor - Muntii Rodnei

Săpânţa

Sãpânţa este o comună în nord-vestul României (jud. Maramureş), pe râul Tisa, în Depresiunea Maramureşului vestic, la poalele Munţilor Igniş (Carpaţii Orientali), altitudine 500 m, la 95 km distanţă de municipiul Satu Mare, la graniţa cu Ucraina.
Săpânţa este celebră prin cimitirul din localitate - “Cimitirul vesel din Săpânţa, operă a meşterului Stan Pătraş - 1935. Crucile gravate şi colorate de meşterul Stan Pătraş şi de ucenicii săi reprezintă ironic, dar fără răutate, viaţa celui răposat, atât prin realizările sale, cât şi prin obiceiurile rele ale acestuia, aceasta conferindu-i o notă de originalitate deosebită şi unicitate în întreaga lume.

În Săpânţa se află Mănăstirea Săpânţa-Peri - cea mai înaltă structură de lemn din Europa si cea mai înaltă biserică de lemn din lume, cu înălţimea de 75m.
Localitatea este renumită şi prin industria sa casnică, ce produce frumoase cergi tradiţionale, căciuli bărbăteşti populare şi costume populare.

Bârsana

Localitatea Bârsana este o aşezare străveche, situată pe malul drept al râului Iza, la 20 kilometri spre sud-est de municipiul Sighetul Marmaţiei.
Bârsana este atestată începând cu 1326 când, la 26 septembrie, regele Carol Robert emite o diplomâ prin care sunt întărite drepturile de posesiune asupra moşiei Bârsana, pentru cneazul Stanislau Bârsan. Mai târziu, aşa cum reiese din diplomele emise de regele Sigismund de Luxemburg la 30 aprilie şi respectiv 21 iulie 1390, proprietarii moşiei Bârsana erau Voievozii Balcu şi fratele său Drag.

Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” din Barsana este situată la ieşirea din Bârsana, spre podul Slătioarei.
Proiectul Mănăstirii „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” - Bârsana a fost gândit ca un ansamblu arhitectural, elaborat de arhitectul Dorel Cordoş. El cuprinde următoarele obiective: Biserica în stil marmureşean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreţia, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Casa meşterilor, Prăznicarul cu trapeza, Muzeul, Turnul - clopotniţă, Poarta maramureşeană, Monumentul funerar, drumul de acces, loc pentru aprinderea lumănărilor, troiţe, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective, parcare, şi altele.

Baia Mare

Baia Mare este reşedinţa jud. Maramureş, aflată în vestul acestuia, pe cursul râului Săsar, la poalele Munţilor Gutâi.
Localitatea este atestată documentar în 1329 cu numele „Civitas Rivuli Dominarum” (oraşul Pârâul Doamnelor), cu numele Baia în 1564, iar începând din 1585 poartă denumirea actuală. Denumirea localităţii evidenţiază dezvoltarea ei în strânsă legătură cu exploatările de metale preţioase din zonă.

Obiective turistice:
- Bastionul măcelarilor, numit şi Turnul de muniţii. A fost construit în secolul al XV-lea. Există o legendă, conform căreia din acest turn ar fi fost împuşcat Pintea Viteazul.
- Turnul Sf. Ştefan. A fost ridicat între 1445 şi 1468. Este înalt de aproape 50 m şi este prevăzut cu 4 turnuleţe la colţuri.
- Casa Iancu de Hunedoara. Ridicată în 1446, este parte a vechiului castel medieval ridicat de Iancu pentru soţia sa Elisabeta.
- Catedrala Sfânta treime, construită între 1696 şi 1708 de călugării iezuiţi.
- Muzeul Judeţean.
- Muzeul de Mineralogie.
- Monumentul ostaşului roman, dedicat militarilor români care au căzut pe câmpul de luptă în Al Doilea Război Mondial.
- Clădirea Prefecturii judeţului Maramureş, inaugurată în 1969, a fost proiectată în stilul tradiţional maramureşean.
- Grădina Zoologică.
- Planetariul.
- Localul Monetăriei.
www.baiamarecity.ro